Anul trei de business si ce inseamna asta

Anul trei de business si ce inseamna asta – sau de ce nu am mai scris pe blog de aproape 6 luni (si eu ma cert pentru asta). M-a luat tata la intrebari acum ceva vreme de ce nu am mai postat nimic, ca asa mai aflau si ei de mine in afara de “am treaba, vorbim in cinci minute?”. Ei bine, am pregatit multe articole, dar nu am publicat niciunul… Long story short, s-au intamplat multe si mi-a luat ceva timp pana m-am acomodat cu toate!

Long story now …

Pe ultimul articol l-am postat in noiembrie. Sa va spun sincer, stiam ca in decembrie o sa fie haos, pentru ca asa este in fiecare an de Craciun. Cadouri peste cadouri… un lucru bun, de altfel, pentru Molcush, dar destul de obositor din punct de vedere al volumului de munca. Dupa perioada respectiva, am simtit nevoia sa iau o pauza, in luna ianuarie am fost mai mult in concediu. Apoi am intrat iar in paine, comenzile veneau si mi-a fost foarte greu sa ma adun. Am simtit foarte multa presiune si nu stiam ce sa fac mai intai.

Ideea este ca ma tot intrebam de ce nu m-am “adunat” si n-am mai postat… Mi-am dat seama ca, in mare parte, are legatura cu anul trei de business. Sa va spun putin cum le vad eu, cel putin acum (sunt sigura ca peste cinci ani, o sa am alta viziune).

Anul 1 – scary-cool stuff going on

In primul an, totul este nou, fain, dar te cam sperie. Te gandesti cum deschizi o firma, te sperie tare ideea de responsabilitate pentru taxe si impozite, te sperie ideea de a fi legal ca habar nu ai ce presupune – tot ce auzi este “statul iti ia banii si birocratia te omoara”. Ai o mie de idei si incerci absolut orice – haos mare. Te intrebi non-stop “oare o sa vand cat sa pot sa ma hranesc?” Te rogi sa mearga, sa vina comenzi. Ai multa energie si good vibe – perfect ca sa pornesti la drum. Te bucuri ca un copil cand iti vine prima comanda de la un strain (cand treci de pragul prieteni). Te panichezi cand platesti primele taxe, vrei sa faci totul ca la carte si fara intarzieri. Crezi ca absolut orice discutie o sa se transforme intr-o comanda (afli repede ca nu-i chiar asa). Faci cinste la prima comanda de 500 de lei. Nu tii niciun ban pentru tine, cumperi echipament foto, materiale, ate de care nu ai neaparat nevoie atunci. Habar nu ai ce inseamna organizare sau timp investit cum trebuie. Lucrezi mult in pierdere, bibilesti fiecare comanda si te dai peste cap ca sa afle lumea de tine. Tanjesti dupa o impachetare frumoasa, cu fundita si saculet, dar n-ai bani sa cumperi pungi, asa ca petreci juma de ora calcand produsul ca sa nu aibe nici cea mai mica cuta. Mai faci inca o data cinste cand iti vine prima comanda din afara Bucurestiului – doar ai ajuns national. Participi fara sa gandesti la orice targ, doar ca sa imparti carti de vizita si sa vinzi cateva produse, desi tu iti inchipuiai ca o sa rupi in doua si o sa pleci doar cu sacosa acasa (inca nu ti-ai definit publicul).

Este un an minunat, foarte emotional, vrei sa renunti, vrei sa faci mai mult, te rogi si implori lumi straine, dar iti dai seama ca este atat de fain tot ce se intampla incat nu prea mai vrei altceva <3

Anul 2 – Reality Check

Hmmmm, cred ca al doilea an este intr-un fel trezirea la realitate. Iti dai seama cam ce presupune, te intrebi daca esti pregatita sa muncesti asa de mult mereu. Este foarte greu al doilea an, este epuizant fizic sau cel putin asa fost pentru mine. Mi-am dat seama ca pot face un business din ceea ce fac. Anul trecut am trait atatea lucruri care intr-un fel m-au impovarat. Am iesit din lumea “traiesc din ceea ce imi place” si am trecut in lumea “responsabilitate si muuuuuulta munca”. Birocratia nu ma mai speria. Am invatat sa ma organizez, sa ma trezesc zilnic la 7:30-8 si la 9 sa fiu la atelier. Am invat responsabilitatea angajatorului – cel care trebuie sa ofere un salariu lunar si ca nu exista “luna asta nu prea am vandut, iesi mai putin in oras” cand vine ziua de salariu. Am invatat sa impart, sa am incredere in oameni, sa nu mai cred in “singura”. Am realizat ca nu toate produsele pe care le facem sunt ok din punct de vedere timp de productie/ pret si ca a trebuit sa renunt la cateva. Am invatat sa negociez contracte si sa apar interesele firmei, sa nu mai ofer gratis ore de munca. Am invatat sa imi dau seama in juma de ora daca o sa urmeze cu adevarat o colaborare sau este doar o discutie de “mi-ar placea sa fac ceva interesant”. Am aflat cat de important este sa iti alegi colaborarile si parteneriatele cu cap. M-am speriat la prima comanda de 1000 de euro. M-am speriat cand am trecut toate cheltuielile pe foaie – ma obligau sa produc fara sa mai am “luxul” de “ma trezesc cand am chef si ies la cafea in centrul vechi”. Am trait ce inseamna echipa pe bune cand am inceput sa lucrez cu Alexandra si Corina.

Daca este sa reduc anul doi la o singura fraza, am fost nevoita sa ma maturizez, sa accept ca zilnic o sa ma bag la somn cu gandul ca n-am reusit sa fac tot ce mi-am propus si ca este foarte important sa lucrezi cu oamenii potriviti ca sa poti face lucrurile sa se miste.

Anul 3 – this stuff just got real

Uaaaai ce provocari avem! Acum daca ma uit in spate, problemele pe care le aveam in anii anteriori is mici. Ce-i drept si satisfactia a crescut, imi place si mai mult ce fac, dar si nevoile Molcush/ Ateliere.

Problema nr. 1 & 2 – stabilizarea business-ului si apoi cresterea lui. Mi-am dat seama ca anul trecut am muncit cam foarte mult (no victim here, asta am ales). Ideea este ca nu ma deranjeaza munca, absolut deloc. Totusi, imi dau seama ca nu pot sa am acelasi ritm la nesfarsit si ca viata este putin mai mult decat sa reusesc sa construiesc un business. La un moment dat cedezi de epuizare si ajungi in punctul in care simti o mica repulsie fata de ceea ce faci. Si vrei sa ai si tu doua weekenduri unul dupa altul in care nu faci nimic sau sa faci ceva fain cu prietenii. Anul acesta am ales sa imi concentrez toate resursele spre a gasi o solutie care sa se potriveasca cu ceea ce imi doresc sa fac pe termen lung cu Molcush & Atelierele de Croitorie. Stiu ca acest lucru nu se intampla peste noapte, nu cred ca o sa visez solutia magica. Cred ca o sa tot incerc pana gasesc un combo bun intre timpul investit si banii pe care ii putem produce. In acest an ajungi sa accepti ca ai nevoie de o stabilitate financiara ca sa poti sa iti pui in practica tot crezul pentru care ai inceput un business.

Adevarul este ca pana acum ceva timp, ma enerva foarte tare partea financiara, gandeam simplu ” eu nu fac asta pentru bani”. Ei nici acum nu o fac, doar ca am nevoie de ei ca sa pot plati facturi, sa am curent cand tin cursurile de croitorie care imi hranesc sufletul, sa creez si sa croiesc produse care imi aduc atata satisfactie. Cred ca ma raportam copilareste la bani, asa am ajuns la epuizare fizica. Nu zic ca nu merge financiar sau ca de azi inainte toate actiunile noastre o sa fie sub emblema “hai sa facem bani”. Zic ca daca chiar vreau sa fac Molcush un business cu adevarat, trebuie sa invat sa iau decizii mai bune. Trebuie sa ma gandesc ca nimeni nu poate munci zilnic cate 10-12 ore, ca la un moment dat pana si eu o sa aleg sa renunt pentru ca nu o sa am timp sa ma bucur de ce invat.

Simt foarte multa presiune sa gasesc o solutie, din respect pentru mine, pentru colegele de echipa, pentru pasiunea pe care o punem in produs (cand este 10 seara si tu inca croiesti, mai greu cu pasiunea…), pentru toata munca de pana acum.

Promit sa va spun ce formula a functionat in cazul nostru, sa va spun cum am ajuns la ea si ce am invatat 🙂

Daca este sa sumarizez:

• anul 1 – mega fun, plin de adrenalina, creativ, usor daca ma uit in spate, palpitant, destul de sarac :)))
• anul 2 – inveti enorm, te maturizezi fara sa vrei, plin de satisfactie, muncesti mult, iti dai seama de ce probleme are modelul de business ales, incepi sa faci bani, construiesti o echipa
• anul 3 – vrei sa il stabilizezi, sa devii mai intelept in decizii, sa gasesti un raport corect pentru toata lumea intre munca si rasplata, incepi incet, incet sa devii adult.

Si daca tot sumarizez, cred cu tarie ca drumul Molcush, este inainte de toate drumul meu personal. Cred ca in acesti trei ani am invatat enorm. Intr-un fel simt mai putina frica, mai multa responsabilitate, mai multa implinire…cred ca devin un adult ok. Stiu ca mai este enorm de mult in fata, stiu ca trebuie sa mai schimb lucruri, dar sunt ok cu asta!

Si mai cred ca antreprenoriatul te “obliga” sa faci asta! Ai doar doua optiuni – fie gasesti o solutie, fie inchizi business-ul. Si solutiile astea te obliga sa cresti, sa iesi din zona de confort, sa cauti, sa alegi, sa iti asumi!

LONG LIVE MOLCUSH!

Va las cu poze din povestea noastra 🙂

Primul produs – ma amuza modul de prezentare

Cateva achizitii din primul an: aparat foto, masina industriala de cusut, multa vopsea de textil

 

Ne-am mutat sediul mai in centru, foarte in centru

si am inceput sa il facem frumos <3

Am inceput sa tinem ateliere de croitorie – minunata idee!  Multumim Singer pentru parteneriat 🙂

Am deschis blogul, am inceput sa fac filmulete pe youtube si am fost la TV

Am inceput sa facem sesiuni foto 🙂

Le-am cunoscut pe fete <3 <3 <3

Aaaaaaa, am asteptat 40 de minute ca sa vorbesc

despre Molcush la Radio Guerrilla

Am fost la cel mai fain eveniment de textile din Europa,

ca sa invat si sa pipai toate tesaturile posibile 😀

Povestea merge mai departe!