Revin cu partea a doua a trilogiei “Angajati si Angajatori”! Acest post o sa fie despre diferenta dintre ce ne dorim si ce facem de fapt, din ambele perspective. Daca in prima parte va povesteam despre cateva din invataturile mele, aici o sa scriu despre cerere si oferta… intr-un fel.
Varianta Angajat – sau daca tot vrei mai mult, apoi pune-te pe treaba!
1. Daca vrei sa castigi mai mult, vino cu ceva in plus, ca altfel tu nu cresti valoarea la ce oferi, in concluzie nu ai de ce sa primesti mai mult!
Cand lucram la multinationala, aveam un coleg, care in fiecare pauza se plangea cum lui nu ii cresc salariul. Castiga la acel moment 2.500 lei. Lucra de sapte ani in aceasi companie. Si imi tot spunea cum ca el ar merita cel putin 3.000 lei pentru ce facea, pentru vechimea pe care o avea. La un moment dat m-a lovit: jobul pe care il facea nu era rocket science, era un soi de copy/paste mai avansat, cu putin judgement in el. El facea fix acelasi lucru in fiecare zi. De ce avea pretentia sa castige mai mult? El producea pentru companie aceeasi valoare de cativa ani buni. Productivitatea lui era aceasi cu a altui angajat de 3 ani. Nimic nu il deosebea pe el de restul. Si totusi, el dorea sa castige mai mult! Pai zau, cum sa ceri 500 lei in plus doar pentru vechime? Si atunci mi-am dat seama, ca in loc sa stau frustrata de salariul meu, mai bine m-as pune sa invat chestii in plus ca sa ma diferentiez de colegii mei si sa am de ce sa cer mai multi bani.
2. Daca scopul tau in viata este sa iesi la o bere cu prietenii/shopping-ul, atunci schimba-l cu ceva mai productiv!
Imi place berea, nu ma intelegeti gresit! Si o sa continui sa ies cu prietenii pe care ii am. Ce incerc sa spun este ca nu poti lasa ca singura ta distractie pe zi sa fie berea cu prietenii! Altfel la 60 de ani, o sa te plangi ca te-au dat afara in favoarea unui “mucos de pe bancile facultatii”, ca n-ai bani de pastile, ca este cam frig in garsoniera si ca esti singur! Suna foarte batranicios ce zic, dar viata aia faina, fara grija zilei de maine, pe care iti inchipui ca o sa o ai, nu se formeaza din iesit zilnic in oras. Care este diferenta intre un om de 60 de ani care traieste decent si unul care se plange mereu ca nu are? O serie de alegeri pe care le-a facut in trecut in defavoarea dezvoltarii lui. Stiu ca sunt si multe alte lucruri care au contribuit (gen niste ani de comunism, niste minti meschine, niste globalizare si tot asa), dar unii au reusit plecand de la aceasi poveste. Stiu sigur ca la 25 de ani nu mi-am pus nisiodata intrebarea de ce o sa se aleaga de mine la batranete, nici acum nu pot sa zic ca stau cu acest gand in minte, doar aleg sa imi petrec timpul mai productiv.
2. Lucreaza pentru tine, nu lucra pentru o companie!
Aud foarte des, la multa lume, expresia: “Daca as lucra si eu pentru mine, altfel ar sta lucrurile”. Nu o s-o spun pe aia cu “nu te pune nimeni sa faci asta” – este o fraza foarte egoista si oarecum nepractica. Cu totii avem o fisa a postului, fie ca esti sales, CEO sau vanzator la un butic. Cu totii! Dar pe langa aceasta fisa a postului, tu poti alege in ce sa iti investesti energia. Tin minte, ca atunci cand eram angajata, eram zilnic “bombardata” cu training-uri. In multinationale este o cultura a training-urilor. Desigur, sunt multe asa, de umplutura, dar zau ca sunt si unele utile. Pe langa training-uri, m-am pus sa tin si eu training-uri – doream sa invat cum sa ma descurc cu oamenii mai dificili. Apoi m-am pus pe “inventat” diverse proiecte – unele au fost utile, unele au fost asa, ca sa mai schimb decorul. M-am fortat sa interactionez intr-o forma sau alta cu mai toate echipele, ca sa vad fiecare ce face. Am ales sa confrunt orice decizie venea in directia mea care nu suna logic – asa am invatat sa accept ca uneori trebuie sa faci anumite lucruri pentru ca asa zice cineva si uneori chiar ajuta sa intelegi sau sa schimbi ce nu iti convine. Ideea e simpla, nu sta in scaunul ala si face doar ce ti se cere, pentru ca atunci muncesti pentru cineva. Alege sa inveti pentru tine, ca sa muncesti pentru tine! Cand ajungi sa stii multe lucruri, nu te mai poate ameninta nimeni cu pierderea jobului! Nu tre’ sa fii antreprenor ca sa faci asta 🙂
3. Nu sta unde nu esti apreciat!
Daca iti pasa de ceea ce faci, daca te implici si vrei sa devii foarte bun in domeniul in care lucrezi, dar vezi ca seful tau spune mereu “orice/oricine poate fi inlocuit” – eu te-as sfatui sa cauti alt loc de munca! Fireste ca nimeni nu este de neinlocuit intr-o masura mai mare sau mai mica, doar nu o sa inchida firma ca tu ai plecat, se va descurca intr-un fel. Dar cred ca este foarte important sa creada in tine, sa te sustina si sa ii pese daca esti ok sau nu.
4. Chiar nu este ok sa faci ceva ce nu iti place!
Stiu multi oameni care merg zilnic sa munceasca intr-un loc pe care il urasc. De multe ori, aud “rate/ copii/ da din ce sa traiesc/ n-am alta varianta/ am incercat, dar nu am reusit”. Hmmm, cred ca toate acestea au in ele o responsabilitate de care nu prea ai cum sa fugi, sau ca uneori chiar este mai greu sa gasesti altceva. Uneori habar nu ai ce altceva ti-ai dori sa faci. O solutie faina ar fi sa iti dai niste timp sa incerci lucruri care iti plac, sa citesti si sa vezi ce ar suna tentant, sa te duci sa faci un soi de part time, sa vorbesti cu oamenii din jurul tau. Dar eu personal nu vad o varianta sa traiesti din ceva ce nu iti place. Are atatea minusuri, ca nu stiu de unde sa incep. Uneori cand ai 25 de ani, nu e chiar asa de nasol, ca iesi la o bere, seara dupa program, dar in timp devii morocanos, capeti un sentiment de regret constant care nu mai pleaca de langa tine, te simti inutil si fara rost, te ofilesti mult mai repede decat ar fi natural si sanatos. Imi pare asa de trist cand aud oameni la 50-60 de ani care toata viata au facut ceva ce nu le-a placut, vezi prin ei suparare si resemnare.
Varianta Angajator – sau invatam si noi respectul fata de alti oameni?
Stiu putin angajatori ok, foarte putini, mi-ar placea sa fie mai multi! Cred ca atunci cand vrei sa angajezi, ar trebui clar sa stii ce poti oferi si tu, nu doar ca ai nevoie de inca un executant.
1.Respecta banii oamenilor
Cand aud de salarii ne-platite la timp, asa ma infurii! Cred ca este unul dintre cele mai nasoale chestii pe care le poate face un angajator! Tu esti cel care ofera oamenilor pe care ii ai in grija siguranta! Ei isi fac niste calcule care depind 100% de tine, nu cred ca poti sa te joci cu asta. Personal, prefer sa nu pot plati lumina la mine acasa decat sa las un salariu neplatit! Inteleg ca poate sunt perioade grele, dar poti face atatea sa nu afectezi veniturile oamenilor! Sau macar anunta-i din timp!
2. Respecta decenta pe care trebuie sa o oferi angajatilor
Povestile cu forta de munca mega exploatata cred ca le stie toata lumea (vezi marile lanturi de haine, care produc in Bangladesh si care ….n-are rost, horror). Dar tu, aici, in Romania, nu poti sa nu oferi decenta! Tu, aici, trebuie sa oferi un aer ok in mediul de lucru sau masti daca nu este posibil, sa oferi apa de baut (2 litri/zi/om), sa oferi o lumina buna (ca sa nu le cresti cheltuielile cu ochelari), sa oferi siguranta, sa oferi caldura iarna si o temperatura ok vara, sa te asiguri ca au pauza sa manance….si multe altele. De multe ori ma intreb cum de exista situatii asa anapoda? Poate sunt nerealista, poate copilaroasa, dar mai bine inchid Molcush decat sa nu pot oferi conditii de lucru decente. Prefer sa cresc mai greu business-ul decat sa angajez 10 oameni la costuri de 2.
3. Apreciaza loialitatea si nu considera ca oricine este inlocuibil
Cum spuneam si mai sus, corect, nu o sa inchid firma pentru ca a plecat cel mai bun om, dar daca pleci cu acest gand, nici unul din oamenii din jurul tau nu o sa simta apreciere adevarata. Si nu o sa le fie greu sa plece atunci cand firma are un moment mai dificil. Cred ca este foarte greu sa gasesti oameni cu care sa faci echipa cu adevarat, oameni loiali si profesionisti, dar cand dai de ei, tine-i! Nu ii trata ca pe ceilalti. Da, sustin diferentierea, consider ca fiecare este responsabil de viata lui si de alegerile pe care le face, de implicarea pe care o arata! Toate acestea trebuie rasplatite!
4. Demonstreaza si tu angajatului ca are de ce sa iti fie alaturi!
Pe cat de responsabil este angajatul sa isi faca treaba bine, pe atat esti si tu de responsabil sa ii arati ca are in ce crede, ca a fost o decizie inteleapta sa vina in echipa ta! Nu doar el are o fisa a postului, si tu ai! Pe langa cea cu actiuni de facut zilnic, ai si una in care trebuie sa oferi viziune, incredere in viitorul firmei. Trebuie sa ii arati ca te preocupa dezvoltarea ei, ca are principii frumoase si sanatoase la baza. Doar asa angajatii vor ajunge sa stea alaturi de tine, sa le pese, sa se implice. Altfel, daca tu nu iti bati capul, de ce ar face-o ei?
5. Coloana vertebrala sau liderul adevarat din tine
Este foarte greu sa inveti sa fii lider! Sunt unii innascuti, dar eu nu sunt unul dintre ei! Imi este foarte greu sa formulez mesaje care sa fie intelese clar, sa motivez, sa adun oamenii la un crez comun. Cred ca aici am cel mai mult de invatat. Ce m-a ajutat pana acum a fost adevarul. Nu stiu sa “uneltesc” strategii mega destepte de manipulare a oamenilor, dar stiu sa spun adevarul si stiu sa fiu deschisa fata de ce sunt si ce vreau sa realizez. Pana invat cum sa fiu un lider pe bune, cred ca al doilea cel mai bun lucru pe care il pot oferi este adevarul! Cred ca oamenii te simt cand ai intentii bune, cand nu ii duci cu vrajeala, cand tragi sa faci lucrurile sa mearga. Ai mare nevoie ca ei sa creada in tine, sa iti dea energie atunci cand tu nu mai ai. Si asta o sa se intample abia cand vad coloana vertebrala in tine!
Daca este sa le adun pe toate, cred in selectie naturala, in fiecare isi merita soarta pe care o are, in batranescul “cum iti asterni, asa dormi”! Sunt momente mai nasoale, momente in care esti delasator sau nepasator, dar daca asta te defineste apoi, soarta! Daca in schimb is doar momente, apoi, enjoy the road!
Partea a treia – despre cum o sa fac pe dracu-n patru sa am cea mai faina echipa (suna adolescentin, dar este ok ca si scop), despre tot ce aleg sa ofer si care sunt oamenii din spatele Molcush!
Foarte reale si de bun simt cele mentionate aici , am simtit pe propia piele ce inseamna ca patronul sa fie alaturi de tine , si asta nu acasa unde pretindem ca oamenii sunt mai cu inima si putem sa ne intelegem mai bine intre noi , unde spunem ca Romanul e mai omenos si cu ceva mai mult suflet , nu ! ci intr-o tara straina unde in al doilea an de servici am fost nevoit sa suport o operatie , cu toate ca firma avea mult de lucru iar pe postul meu eram doar doi oameni fiecare lucrand pe masina lui CNC pt taiat granit , seful nu a angajat alt om in timpul cat am fost in spital sau in perioada de recuperare , desigur ca asta ma facut sa apreciez acest gest si eu la randul meu am mers mai repede la servici decat era perioada prevazuta pt recuperat ( nu necesita efort fizic aproape deloc ) …din pacate insa de cele mai ori se naste o adevarata lupta absurda intre angajator-angajat , o lipsa de respect reciproca care nu aduce nimic bun si care duce de cele mai multe ori la o productivitate scazuta