Alexandra Marasescu – Molcush’s hidden gem

De curand s-a implinit un an de cand lucrez impreuna cu cele mai faine fete, intre timp si prietene: Alexandra Marasescu si Corina Nitescu! Despre Corina am scris aici, dar nu v-am spus povestea Alexandrei! She’s the best partner in crime someone could hope!

****De ceva vreme ma tot chinui sa scriu acest articol, sunt deja la a treia varianta! Am emotii pentru ca este prima oara cand spun cu “voce tare” cat de important este un om intr-o poveste, cum uneori tu insuti nu esti suficient si ai nevoie de ajutor! Imi este teama sa nu scriu ceva prea mediocru fata de cat de faina este Alexandra de fapt!

Cum a inceput povestea noastra…

8 Iunie 2016 “Salutari, Alexandra! Sunt foarte fericita ca te-am descoperit, astazi am devorat toate articolele de pe site. De ceva timp simt ca ceea ce vreau sa fac cu adevarat este croitoria, insa abia anul acesta m-am hotarat sa ma iau in serios. In iulie incep niste cursuri de calificare, dar cum nu mai am rabdare m-am inscris la atelierul introductiv din 23 iunie. Iau si o prietena cu mine, am rezervat pe site 2 locuri pe Marasescu Alexandra. Felicitari pentru tot ceea ce faci, te admir si cred ca am multe de invatat de la tine!”

I-am raspuns numai ce (in patru minute) si i-am zis ca asa ma bucura mailul ei si daca vrea sa vina mai devreme ca sa apucam sa povestim mai multe despre croitorie. Si asa a fost, a venit impreuna cu prietena ei, Claudia, cu jumatate de ora mai devreme si am tot vorbit. Mai mult Claudia, ca Alexandra a fost putin mai timida. Cei care o cunosc stiu deja ca nu este genul de om care sa monopolizeze o discutie, she’s a #hiddengem!

La cateva saptamani, mai exact pe 26 august, mi-a scris din nou. De data aceasta cateva randuri despre masina ei de cusut (o Nicoleta de la Cugir) si m-a intrebat daca ar fi ok sa treaca pe la atelier sa mai invete cate una, alta despre croitorie. M-am uitat acum peste email-uri si am observat ca nu i-am raspuns, deci am sunat-o direct! Tin minte ca am admirat ca a stiu sa ceara ce isi dorea si am zis ca ar fi fain sa vina pe la noi, mai ales ca mi-a placut tare mult de ea la atelierul de incepatori.

Fix acum un an, pe 17 Octombrie 2016 – Alexadra devenea parte din Molcush! Tin minte si acum ce emotii am avut cand i-am propus. Stiam ca nu pot oferi foarte multe, dar imi doream enorm sa lucram impreuna – era prima oara cand vedeam un om la fel de pasionat de croitorie ca si mine. Si va spun sincer, nu sunt multi oameni cu care sa pot vorbi despre cat de fain este sa merg la cumparaturi de textile, despre placerea de a coase un produs perfect, despre ales materiale si combinat tehnici de cusut.

Ce s-a intamplat timp de un an de zile…

Uaaaai, multe, foarte multe! Primul lucru care imi vine in minte este: cat de fain si plin de satisfactii se simte sa lucrezi cu cineva care iubeste ce face la fel de mult ca si tine, care crede alaturi de tine, care este parte la fel de vie din poveste ca si tine. Alexandra a fost prima colega pe care am avut-o la Molcush in adevaratul sens al cuvantului! Un an de zile am tras amandoua la fel de tare sa facem lucrurile sa functioneze, am stat pana tarziu si am terminat comenzi urgente, am strans impreuna dupa ateliere, am ras, ne-am certat, ne-am impacat si am crescut impreuna.

Al doilea lucru – am invatat foarte multe de la Alexandra! Am ajuns sa indragesc negrul si sa il folosesc mai des, am invatat sa am mai multa rabdare si sa nu mai fiu repezita. Am invatat sa impart si sa ofer incredere. Dar cel mai important dintre toate, am invatat sa privesc partea plina a paharului! Sunt multe momente cand iti vine sa iti iei campii, sa fugi si sa iti inchizi telefonul, pentru ca nu mai vrei griji, furnizori neseriosi sau oameni dificili. Alexandra schimba mereu perspectiva si punea lucrurile intr-o lumina buna. Si asta a contact enorm, pentru ca m-a invatat sa fac un pas in spate, sa ma adun si sa privesc inainte. 

Al treilea lucru – am descoperit incet, incet un om care are enorm de multe de oferit, cu un potential minunat, un om tare mare si puternic, ascuns dupa o fata asa draguta si copilaroasa. Alexandra este un pui de om, dar nu va lasati “pacaliti”. Nu este asa de firava si copil cum pare, in spate este un om ambitios, puternic, care nu se da batut, care zilnic se lupta cu ea ca sa fie mai buna, care se dezvolta constant. Cand ma vad langa ea, stiu ca trebuie sa tin stacheta sus, ca eu, personal, nu trebuie sa ma opresc din a invata, din a deveni mai buna, ca altfel nu o sa tin pasul cu ea.

Aaaaaa, era sa uit de incapatanarea ei –  cu totii stim deja ca incapatanarea este si un plus si un minus. Alexandra totusi are un mod particular de incapatanare: ea nu cedeaza usor, nu se lasa batuta cu una, cu doua, ea ramane neclintita in ce crede, nu te lasa la primul semn de greu, nici la al doilea, nici la al treilea. Se incapataneaza uneori sa aranjeze ceva dupa bunul ei plac sau pana considera ea ca este perfect, dar nu am vazut-o niciodata sa se incapataneze de aiurea.

Totusi, Alexandra zi de zi echilibreaza cam tot ce este in jurul ei. Daca ma agit, ea este calma, daca sunt prea calma, ea ma anima, daca sunt furioasa, ea este zambitoare si atenta, daca sunt prea siropoasa si aiurita, ma pune la treaba. Ma surprinde mereu cum poate oferi fix ce ai nevoie – cred ca este o calitate enorm de rara! Ea stie sa dea “normalitate” intr-un mod atat frumos, incat tot ce iti ramane de facut este sa intri in joc.

Acum nu sunt toate doar miere si lapte, ma cearta uneori ca sunt dezorganizata (cam are dreptate), uneori este prea perfectionista, ma inteapa ca nu ascult (cred ca si aici are dreptate), se supara cand ceva nu iese fix cum si-a planuit ea (realitate vs asteptari – 1-0), ne ia uneori la trei pazeste si pe mine si pe Corina, de nu mai zice niciuna nimic, iubeste un pic cam prea mult copiii (dupa parerea mea), se ataseaza o idee cam mult de anumite materiale…. si uneori este moody (foarte rar) iar atunci este bine sa te dai din calea ei! Probabil daca nu avea si partile acestea, ajungeai sa iti fie rusine cu tine, ca om, pe langa ea. Asa se mai echilibreaza putin treburile.

Alexandra, multumesc frumos ca ai ales sa vii in aceasi barca cu mine, la Molcush! Iti multumesc ca ai rabdare cu mine si cu dezorganizarea mea, iti sunt recunoscatoare ca alegi sa vezi mai departe de momentele grele si ca ramai zi de zi alaturi de mine! Ma bucur ca esti parte vie din Molcush, ca aduci viziunea si creativitate ta, din care am invatat! Ma bucur ca zi de zi continui sa lucrezi la tine, ma face sa nu ma opresc nici eu! Esti tare puternica si cred ca fara ajutorul tau, povestea Molcush nu era aceasi astazi!

Aaaaaa, Alexandra ROCKS BIG TIME la ateliere, am uitat sa mentionez! Dupa ce a tinut primul ei atelier de incepatori, trei fete au dat email de multumire (never happened to me! #vreausieu), s-au inscris la alte ateliere, si-au adus si prietenele (never happened to me!). Good Game, Alexandra!

Sunt tare norocoasa sa lucram impreuna!

In vara am fost toate trei la mare, si tare ne-a placut!


La prima portie de cartofi prajiti, facuta la mine acasa 🙂


Pe 12 august, de ziua mea <3

De la atelierul de incepatori 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *